Sergiu Nicolaescu

253158_265155926929855_836518535_n

Continuarea din articolul trecut

Moștenirea spirituală

În urma marelui cineast au rămas circa 70 filme (cu serialele TV pentru marele ecran) care au fost urmărite de peste un miliard de spectatori (majoritari fiind cei din China și Rusia). Sergiu Nicolaescu se autodefinește drept un „naționalist romantic”. El rămâne în istoria cinematografiei prin numeroasele sale filmele istorice care ilustrează toate perioadele istoriei poporului român (filme precum Dacii, Mircea, Mihai Viteazu, Carol I, Triunghiul morții, Noi,cei din linia întîi și Oglinda), prin seria de filme polițiste cu comisarul Moldovan, prin comediile și satirele sale (precum Nea Mărin miliardar și Poker), dar și prin excelentele sale ecranizări (Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Osânda, Ciuleandra și Orient Express).

Grid Modorcea, care cunoaste excelent cinematografia română și toate filmele lui Sergiu Nicolaescu, a rezumat: „cheia concepției lui Sergiu Nicolaescu despre film” este o „concepție tipic americană, de om de acțiune, de învingător. El este Hollywood-ul filmului românesc.” Modorcea consideră că: „filmul este o afacere menită să-i atragă pe spectatori, care se face pentru marele public, că nu e un capriciu personal sau o diversiune politică sau propagandistică” și „Cu excepția lui Sergiu Nicolaescu, la noi nimeni nu pare să fi înțeles acest adevăr simplu, verificat de marile cinematografii. Și-apoi filmul, înainte de a fi artă, este o industrie, nimeni nu investește fără să aibă un câștig. Nici un film semnat de Sergiu Nicolaescu nu a trădat publicul și nici pe cei care au mizat pe el.”

Filmul Orient Express este considerat testamentul său spiritual: „Sergiu Nicolescu, reprezintă verticalitatea neamului românesc, aristocrația lui, așa cum o reprezintă Prințul Andrei Morudzi, pe care îl joacă.”

Cinematograful din Târgu Jiu, care fusesese modernizat cu sprijnul statului român și al primăriei din localitate în urma unei investiții de câteva sute de mii de euro pentru a putea prezenta la standarde înalte și filme 3D, a fost inaugurat în prezența lui Sergiu Nicolaescu și a primului-ministru la sfârșitul anului 2012. De la aceasta inaugurare , acest cinematograf poartă numele „Sergiu Nicolaescu”, lucru de care marele cineast a fost foarte încântat.

Potrivit viceprimarului Timișoarei, Adrian Diaconu, urmează să fie amplasată o placă comemorativă pe casa de pe Strada Paris din Timișoara, în care a locuit Sergiu Nicolaescu.

Pe 30 mai 2015 Sergiu Nicolaescu a primit postum o stea pe Walk of Fame Bucharest (Aleea Celebrităților din București).

Filmografie

Regizor

  • Dacii (1967) – coproducție franco-română
  • Lupta pentru Roma (1968-1969) – RFG, co-regizor cu Robert Siodmak, 2 serii:

– I Teil (1968);

– II Teil – Der Verrat (1969)

  • Legenda lui „Ciorap de piele”- La légende du Bas-de-Cuir (1969) – coproducție franco-germană:

– 2 ep., co-regizor cu Pierre Gaspard Huit – „Chasseur de dains” (Vanatorul de caprioare); „Le dernier des Mohicans” (Ultimul mohican);

– 1 ep. co-regizor cu Jean Dréville – „Aventures sur l’Ontario” (Aventura in Ontario);

– ep. 4, singur – „La prairie” (Preria)

  • Mihai Viteazul (1971) – 2 serii:

– 1 Calugareni

– 2 Unirea

  • Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
  • Cu mîinile curate (1972)
  • Lupul mărilor (1972) – coproducție româno-germană, co-regizor cu Wolfgang Staudt. Episoade:

– Ein seltsames Schiff (88 Min.) – 5 decembrie 1971

– Kurs auf Uma (96 Min.) – 12 decembrie 1971

– Das Land der kleinen Zweige (88 Min.) – 19 decembrie 1971

– Die Suche nach einer verlorenen Insel (89 Min.) – 26 decembrie 1971

  • Ultimul cartuș (1973)
  • Un comisar acuză (1974)
  • Nemuritorii (1974)
  • Deux ans de vacances- Doi ani de vacanță (1974) – serial de televiziune, de șase episoade, franco-germano-român, în regia lui Claude Desailly, Gilles Grangier și Sergiu Nicolaescu. Versiunea de film realizată în România s-a numit Pirații din Pacific și Insula comorilor (1976).
  • Zile fierbinți (1975)
  • Lockruf des Goldes – Cautatorii de aur (1975) – coproducție româno-germană, co-regizor cu Wolfgang Staudt. Episoade:

– Das Klondike-Fieber – 21 decembrie 1975

– Die weiße Rinne – 23 decembrie 1975

– Der wilde Mann vom Yukon – 28 decembrie 1975

– Vierauge – 30 decembrie 1975

  • Osînda (1976)
  • Accident (1977)
  • Pentru patrie (1978) – 2 serii, co-regizor cu Doru Năstase, Gh. Vitanidis
  • Revanșa (1978)
  • Nea Mărin miliardar (1979)
  • Mihail, cîine de circ (1979) – coproducție româno-germană
  • Ultima noapte de dragoste (1980)
  • Capcana mercenarilor (1981)
  • Duelul (1981)
  • Întîlnirea (1982)
  • Cucerirea Angliei (1982) – coproducție franco-română, 2 serii, co-regizor cu Gilles Grangier
  • Viraj periculos (1983)
  • Ringul (1984) – coproducție româno-germană
  • Ciuleandra (1985)
  • Ziua Z (1985)
  • Noi, cei din linia întîi (1986) – 2 serii
  • Căutătorii de aur (1986) – coproducție româno-germană, co-regizor cu Alecu Croitoru
  • François Villon – Poetul vagabond (1987) – coproducție franco-germano-română, 2 serii
  • Mircea (1989)
  • Coroana de foc (1990)
  • Începutul adevărului (Oglinda) (1994) – 2 serii
  • Punctul zero (1996) – coproducție româno-americană
  • Triunghiul morții (1999)
  • Orient Express (2004)
  • „15” (2005)
  • Supraviețuitorul (2008)
  • Carol I (2009)
  • Poker (2010)
  • Ultimul corupt din România (2012)

Scenarist

  • Un comisar acuză (1974)
  • Nemuritorii (1974)
  • Osînda (1976)
  • Pentru patrie (1978) – 2 serii
  • Revanșa (1978)
  • Ultima noapte de dragoste (1980)
  • Capcana mercenarilor (1981)
  • Duelul (1981)
  • Ciuleandra (1985)
  • Începutul adevărului (Oglinda) (1994) – 2 serii
  • Punctul zero (1996) – coproducție româno-americană
  • Triunghiul morții (1999)
  • Orient Express (2004)
  • „15” (2005)
  • Supraviețuitorul (2008)
  • Carol I (film) (2009)

Actor

  • Dacii (1967) – soldatul roman Marcus
  • Mihai Viteazul (1971) – 2 serii – Selim Pașa
  • Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972) – un ofițer german
  • Felix și Otilia (1972) – Leonida Pascalopol
  • Cu mîinile curate (1972) – comisarul Tudor Miclovan
  • Dragostea începe vineri (1972) regia Virgil Calotescu
  • Ultimul cartuș (1973) – comisarul Tudor Moldovan
  • Pistruiatul (1973) regia Francisc Munteanu – Andrei
  • Un comisar acuză (1974) – comisarul Tudor Moldovan
  • Nemuritorii (1974) – căpitanul Andrei
  • Zile fierbinți (1975) – directorul Mihai Coman
  • Osînda (1976) – procurorul Marian
  • Roșcovanul (1976) – o santinelă
  • Accident (1977) – maiorul Petria
  • Pentru patrie (1978) – 2 serii – principele Carol
  • Revanșa (1978) – comisarul Tudor Moldovan
  • Mihail, cîine de circ (1979)
  • Ultima noapte de dragoste (1980) – avocatul Andrei Nicolau
  • Capcana mercenarilor (1981) – maiorul Tudor Andrei
  • Duelul (1981) – comisarul Tudor Moldovan
  • Întîlnirea (1982) – colonelul de jandarmi Filip
  • Viraj periculos (1983) – colonelul Petria
  • Ringul (1984) – Andrei
  • Ziua Z (1985) – generalul Hans Friessner
  • Noi, cei din linia întâi (1986) – 2 serii
  • Mircea (1989) – voievodul Mircea cel Bătrân
  • Coroana de foc (1990) – căpitanul Gorun
  • Începutul adevărului (Oglinda) (1994) – 2 serii – generalul Hans Friessner
  • Triunghiul morții (1999) – generalul Alexandru Averescu
  • Orient Express (2004) – prințul Andrei Morudzi
  • Supraviețuitorul (2008) – comisarul Tudor Moldovan
  • Carol I (film) (2009) – Principele Carol I
  • Lupu (2013)

Filme de scurt-metraj

  • Scoicile nu au vorbit niciodată – Sahia Film (1962)
  • Legume de seră – Sahia Film (1962)
  • Primăvară obișnuită – Sahia Film (1962)
  • Memoria Trandafirului [Ce que vivent les roses] – Sahia Film (1964)
  • Lecție în infinit – Sahia Film (1965)
  • Floare de mac (Die Mohnblume) Cine TV Berlin (1981)
  • Sașii din Transilvania – Cine TV Berlin (1984)
  • One Day (Afganistan) – Cine TV Film București (2004)
  • Lipsește Amza – Cine TV Film București (2006)

Activitate politică

Pentru a putea realiza filme în perioada comunistă trebuia să ai acceptul conducerii cinematografiei și a autorităților statului. În acest context, în perioada comunistă, Sergiu Nicolaescu a beneficiat de sprijinul statului comunist și al armatei române care i-au pus la dispoziție resursele umane si financiare pentru realizarea filmelor sale. Pentru corectitudine, trebuie menționat că aproape toate filmele lui Sergiu Nicolaescu au fost un succes de public și financiar.

Legătura cu Securitatea

Au apărut informații, conform cărora Sergiu Nicolaescu ar fi făcut în anul 1981 anticameră la dictatorul Nicolae Ceaușescu pentru a-i acuza pe Lucian Pintilie și Alexa Visarion că ar face acte de anti-patriotism. Sergiu Nicolaescu ar fi scris o notă scurtă dictatorului pe care a trimis-o Comitetului Central (CC) al PCR, care era de fapt o cerere de primire în audiență. El ar fi dorit să-i prezinte lui Nicolae Ceaușescu „o serie de probleme de mare importanță pentru existența și dezvoltarea cinematografiei naționale”. Atașat cererii, exista și un rezumat al ideilor pe care domnia sa dorea să le expună.

Prin filmul său „Reconstituirea”, Lucian Pintilie dăduse o lovitură de imagine regimului ceaușist și tocmai pregătise spre difuzare filmul „De ce trag clopotele Mitică?”. Alexa Visarion a declarat Evenimentului Zilei că ar fi o victimă colaterală deoarece ar apărea pe nota lui Nicolaescu din cauză că actorii pe care i-a folosit el în spectacolul „O noapte furtunoasă” au jucat în filmul lui Pintilie.

Premiera filmului ‘Poker’ – 2010

Contactat de ziarul Evenimentul Zilei, Sergiu Nicolaescu și-a recunoscut inițial semnătura și a recunoscut cum că ar fi trimis două cereri similare dictatorului, una cu un subiect pe care nu și-l amintește și una legată de o casă. Ulterior, a declarat că nu ar fi putut să scrie niciodată așa ceva și că totul este un fals. La vârsta de 81 de ani, actorul Nicolaescu a început să-și amintească de fragmentul din nota sa pentru cererea de autofinanțare a cinematografiei, dar nu că ar fi „turnat” pe cineva.

Fiind persoană publică în regimul ceaușist, Sergiu Nicolaescu a avut și un dosar la securitate, pe care l-a văzut în anii de după evenimentele din 1989. Așa cum menționează ziarul Gândul:

„Sergiu Nicolaescu spune că și-a văzut dosarul de Securitate și că, printre cele 20 de nume întâlnite acolo, l-a găsit și pe cel al lui Szoby Cseh. Nicolaescu susține că, „în mod cert”, fostul cascador l-a turnat. „Pe mine mă suspecta, pentru că lucram cu străinii. Niciodată Szoby Cseh n-a fost un om deștept. Mai degrabă un prostănac”.”

—Gândul, 01.02.2011

Ca urmare a scandalului media care s-a declanșat în disputa Nicolaescu – Szoby Cseh, Cseh a declarat că Nicolaescu era un securist „că nu degeaba stăteau toți în poziție de drepți în fața lui” și că din informațiile pe care le deține de la unchiul său, acesta din urmă l-ar fi văzut pe Nicolaescu în uniformă de general de securitate.

Generalul de brigadă în rezervă al SRI, Aurel Rogojan, fost șef de cabinet al ultimului șef al Securității, Iulian Vlad, susține că generalul Nicolae Budișteanu, fost anchetator al luptătorilor din munți și șef al Direcției a III-a a Securității Statului, ulterior comandant al Școlii Militare de Ofițeri Activi nr. 1 a Consiliului Securității Statului (Școala de la Băneasa a Securității) și comandant al Școlii DIE de la Brănești, i-ar fi mărturisit că Sergiu Nicolaescu era integrat într-un program ce viza „strategia comunicării publice a nou înființatului Consiliu al Securității Statului”. Același general (rez) mai afirmă că în dimineața zilei de 22 decembrie 1989, la ora 06.30, șeful Direcției de Filaj și Investigații a DSS, colonelul Băjenaru, i-a cerut să-i raporteze generalului Iulian Vlad, că Sergiu Nicolaescu se afla, la acea oră, „într-un fel de cercetare a zonelor din piețele „Romană”, „Universității” și „Unirii”.

După Revoluția din 1989

După Revoluția română din 1989, în care a fost implicat, Sergiu Nicolaescu a fost membru al Frontul Salvării Naționale, fiind ales în repetate rânduri senator pe listele acestei formațiuni politice (iar apoi al FDSN și urmaselor sale, PDSR și PSD. Sergiu Nicolaescu a fost ales în Senat în legislaturile 1990 – 1992, 1992 – 1996, 1996 – 2000, 2000 – 2004 și 2008 – 2012. La inițiativa sa, s-a înființat Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, inițial condusă de el, iar ulterior de Valentin Corneliu Gabrielescu. În legislatura 1990-1992, Sergiu Nicolaescu a fost președintele grupului parlamentar de prietenie cu Republica Federală Germania. În legislatura 1996-2000, Sergiu Nicolaescu a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Republica Cuba. În legislatura 2000-2004, Sergiu Nicolaescu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Federală Germania și Republica Franceză-Senat.

În 2003, Nicolaescu s-a opus repatrierii osemintelor regelui Carol al II-lea, sub motivul că acesta ar fi fost un criminal. În ciuda opoziției sale, manifestate public, ministrul culturii de la acea vreme și colegul său de partid, Răzvan Theodorescu a continuat demersurile sale. Nici fiul lui Carol al II-lea, fostul rege Mihai, nu a participat la reînhumare.

În 2004 a fost numit de Ion Iliescu membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române.

Alături de Ion Iliescu

În timpul ultimului său mandat de parlamentar, Nicolaescu a fost președintele Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă a Senatului. În 18 aprilie 2011, și-a anunțat demisia din PSD. Sursele din interiorul partidului informaseră presa că i s-ar fi cerut să demisioneze de la conducerea comisiei, întrucât ar fi avut o înțelegere cu Partidul Democrat Liberal să favorizeze inițiativele legislative ale acestuia în schimbul înlesnirii dobândirii de finanțări pentru filmele sale. După două zile, Nicolaescu s-a răzgândit.

În septembrie 2012, comisia condusă de Nicolaescu trebuia să-l audieze pe Andrei Marga, care urma să fie confirmat apoi de Parlament în funcția de director al ICR. Nicolaescu a propus amânarea pentru că Marga nu se afla în țară, însă propunerea sa a fost respinsă prin vot și Marga a fost apoi confirmat în absență.

Sergiu Nicolaescu nu a mai candidat la alegerile parlamentare din 2012, iar cu ocazia încheierii legislaturii 2008-2012, la data de 12 decembrie 2012, a adresat un ultim mesaj în parlament:

 „Vreau să vă mulțumesc pentru acești patru ani minunați pe care i-am petrecut împreună, în care dumneavoastră mi-ați dăruit stimă și considerație, simțăminte pe care și eu vi le datorez. Mai am puțini ani de trăit și mi-am dorit să-i termin în profesia mea, pentru acest lucru nu am participat la alegeri.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s