Victor Rebengiuc

21

Continuarea din articolul trecut

Sfârșitul anilor 2000

Cu echipa de la Bulandra, el a fost distribuit în rolul Tatăl din Șase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello, în regia lui Liviu Ciulei. Rebengiuc a fost lăudat de criticul Valentin Dumitrescu că „acoperă printr-o prestație remarcabilă gama de tragic-grotesc și mit decanonizat al unei condiții insurmontabile”. Rebengiuc a jucat într-o altă producție a lui Pintilie, Tertium non datur (pe baza unei povestiri a lui Vasile Voiculescu), jucând rolul Generalului. A colaborat cu Kordonsky la alte trei producții de scenă: Căsătoria după Nikolai Gogol, Conu’ Leonida față cu reacțiunea după Ion Luca Caragiale, care a fost prezentată doar o singură dată, în timpul unei festivități UNESCO la Bușteni, și Inimă de câine după Mihail Bulgakov, unde era Preobrazhenski. Această ultimă piesă a fost prezentată și a avut suces la Teatrul József Katona din Budapesta în toamna anului 2007. Rebengiuc și-a reluat activitatea în producțiile de televiziune, apărând în scurte seriale La Urgență (difuzat de TVR 1 în 2006-2007), și în mai multe episoade la Pro TV în Cu un pas înainte.

La începutul anului 2008, a fost Willy Loman în producția Bulandra Moartea unui comis voiajor (regia Felix Alexa). A apărut din nou alături de Mihuț, care a interpretat-o pe Linda, în ceea ce a fost anunțat ca fiind revenirea sa în lumea teatrului. În timpul acelei perioade, Rebengiuc, împreună cu Gheorghe Dinică și Marin Moraru, a primit titlul de Doctor honoris causa de la Institutul de Teatru.

În perioada 2007-2008, Rebengiuc a fost distribuit în două filme: După EA și Nunta mută, producția de debut a prietenului și colegului său Horațiu Mălăele. De asemenea, a lansat o versiune audiobook a lui Lev Tolstoi „Moartea lui Ivan Ilici”. În februarie, chiar înainte ca actorul să împlinească 75 de ani, jurnaliștii Simona Chițan și Mihaela Michailov au publicat De-a dreptul Victor Rebengiuc, o carte dedicată carierei sale actoricești, editată de Humanitas. Rebengiuc, care a discutat despre credința sa creștină în interviuri, a început să aplice măiestria sa ca actor la difuzarea religioasă, cu citiri ale Psalmilor.

    Performanța sa în rolul Willy Loman a fost răsplătită cu un alt premiu UNITER în aprilie 2009. În același an, Rebengiuc a apărut în filmul lui Călin Netzer, Medalia de onoare, iar interpretarea sa ca erou de război fără voie a fost premiată la Festivalul de Film de la Torino și la Festivalul Internațional de Film de la Salonic. Rolul i-a adus un alt premiu pentru cel mai bun actor masculin la Festivalul de Film Transilvania, ediția 2010, unde a fost invitat de onoare. În octombrie 2010, a primit premiul Prometheus Opera Omniapentru performanță artistică, acordat de Fundația Anonimul.

S-a angajat într-o colaborare cu Teatrul Național București (TNB), în rolul Joe Keller în Toți fiii mei de Arthur Miller în regia lui Caramitru. Criticul de teatru Silvia Dumitrache, care a numit spectacolul „plin de viață și dinamică, tensionat și tulburător”, subliniază faptul că Rebengiuc a creat un portret „destul de pozitiv” al unui rol negativ, servind pentru a arunca „o lumină și mai tragică asupra piesei”. Rebengiuc a fost, de asemenea, liderul unei alte producții TNB, Legenda Marelui Inchizitor, adaptată de Radu Penciulescu după parabola eponimă a lui Feodor Dostoievski. Criticul Dan Boicea, care a menționat că producția se bazează pe monologurile lui Rebengiuc, a susținut de asemenea: „Rebengiuc nu exagerează cu nimic, e pasional prin blândețe, e ritos prin felul în care își menajează energia, arătând că are rezerve de atac și arme ascunse. Nu răbufnește la climax, deși ar fi putut să cadă în acest păcat.”

În 2011 a fost al doilea actor după Florin Piersic care a primit o stea pe „Walk of Fame” din București.

Politică

Primele cauze

    Într-un interviu din 2005 în Dilema Veche, Victor Rebengiuc a spus: „Am o singură certitudine: societatea comunistă este rea. După o experiență nefericită de câteva zeci de ani, mi-aș pune mâna în foc asupra acestei probleme.” În ciuda faptului că a fost confruntat cu campanii de recrutare înainte de 1989, Rebengiuc nu s-a alăturat niciodată Partidului Comunist Român[9] și a simțit că rolul său din Inimă de câine a fost unul „reprezentativ”, datorită subtilităților anticomuniste din piesa lui Mihail Bulgakov.

Rebengiuc a exprimat pentru prima oară mesajul său politic în timpul Revoluției Române, când a fost prezent în clădirea Televiziunii Române. Într-un moment memorabil, el a arătat spre cameră o rolă de hârtie igienică, îndemnând privitorii și membrii personalului din televiziune care au promovat cultul personalității lui Ceaușescu să se șteargă la gură. În 2008, Rebengiuc a reamintit: „Voiam de mult să fac acest gest și cred că a fost cel mai potrivit moment. Știu că am luat multă lume prin surprindere. Le-am spus că oamenii care au mâncat rahat și care ne-au umplut ochii, viața și urechile cu Ceaușescu în sus și cu Ceaușescu în jos ar cam trebui să dispară. Hârtia aia trebuia să șteargă niște urme. Mă lupt încă cu morile de vânt”.

La 1 mai 1990, la începutul evenimentelor Golaniada, Rebengiuc a citit un „Protest al intelectualilor români”, exprimând solidaritatea cu studenții adunați în Piața Universității în opoziție cu Frontul Salvării Naționale. Protestul a fost semnat de 27 de personalități culturale, printre care militanți ai societății civile (Gabriel Andreescu, Doina Cornea, Radu Filipescu), jurnaliști (Cornel Nistorescu, Octavian Paler), eseiști (Gabriela Adameșteanu, Ana Blandiana, Petru Creția, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Bogdan Lefter, Romulus Rusan), artiști vizuali (Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Mihai Stănescu), actori (Irina Petrescu, Florin Zamfirescu, Mariana Mihuț), muzicieni (Corneliu Cezar, Teodor Grigoriu, Johnny Răducanu), oameni de știință (Edmond Nicolau) și regizori (Lucian Pintilie). Documentul a lăudat Proclamația de la Timișoara, prin care atât revoluționarii din 1989, cât și Golaniada au cerut o aplicare a lustrației în politica românească și au subliniat continuitatea dintre cele două forme de protest stradal.

După 1990, Rebengiuc a rămas un critic al succesorului Frontului Salvării, Partidul Social Democrat. El a simțit că „partidului care a fost la putere imediat după Revoluție nu i s-a schimbat decât denumirea și conducerea superioară, atât. Oamenii însă erau legați de mentalitatea partidului comunist”. La începutul anilor 1990, Rebengiuc a simpatizat cu opoziția liberală și, fără a-și formaliza afilierea, a candidat la alegerile pentru Senat în alegerile din 1990. Rebengiuc a reflectat mai târziu: „Din fericire, nu am fost ales”. Actorul a făcut public opțiunea sa față de monarhie: în aprilie 1992, a fost una din celebritățile care l-au primit pe Mihai I, regele detronat al României, în timpul vizitei sale. În perioada 2003-2004, Rebengiuc a fost afiliat cu partidul minor Uniunea pentru Reconstrucția Română (URR). Mai târziu el a spus: „A fost o propunere politică în care am crezut. URR ar fi putut fi o schimbare a clasei politice.”  El a arătat că motivele sale de a se despărți de grup a fost eșecul partidului de a câștiga popularitate, neatingând numărul necesar de voturi pentru a intra în Parlament în timpul alegerilor din 2004.

Activist al societății civile

Din 2002, Rebengiuc a fost membru al organizației non-guvernamentale „Asociația Revoluționarilor fără Privilegii”, alături de Ion Caramitru, Dan Pavel, Radu Filipescu și alții. Referindu-se la obiectivul din spatele acestui grup, Filipescu afirmă: „Asociația a fost înființată ca o reacție la organizațiile foarte active ale revoluționarilor, care erau în mare parte activi în solicitarea câștigurilor materiale. În cele din urmă, situația a apărut atunci când aderarea la o asociație de revoluționari a avut ca scop urmărirea câștigurilor materiale, a privilegiilor”. De asemenea, rebengiuc este membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS), o platformă pentru intelectualii reformatori. Începând cu anul 2005, el a fost, împreună cu colegul său revoluționar Mircea Diaconu, unul dintre cei doi actori din cei 48 de membri ai săi.

El a ales să se retragă din politica românească, declarând în 2008: „Nu mai văd sensul implicării mele de vreme ce nu pot merge până la capăt cu opțiunea mea pentru cineva. Nu cred în nici unul dintre cei pe care aș putea să-i aleg în acest moment și atunci prefer să stau deoparte”. Mărturisind că nu mai citește ziarele și nu se mai uită la talk show-uri el se declară „dezgustat” de clasa politică. În ciuda retragerii sale, el și-a pus numele pe un set de inițiative care presupun un rol politic. În martie 2006, actorul a exprimat un apel public semnat de 30 de organizații non-guvernamentale și peste 230 de persoane publice, prin care a cerut președintelui Traian Băsescu să condamne regimul comunist în spiritul Proclamației de la Timișoara.

Parțial ca urmare a acestui apel, șeful statului a instituit Comisia prezidențială pentru studiul dictaturii comuniste din România, condusă de istoricul Vladimir Tismăneanu, care a produs un raport citit de președinte în Parlament. Criticile față de raport au fost exprimate în mod deosebit de către grupurile de opoziție: social-democrații, Partidul Conservator și Partidul România Mare. În februarie 2007, când forțele parlamentare au votat în favoarea unui referendum împotriva lui Băsescu, Rebengiuc s-a alăturat lui Tismăneanu și altor 48 de intelectuali, semnând o scrisoare deschisă care condamnă această mișcare. Ei au susținut că o astfel de reacție a fost posibilă prin „atacurile concertate ale celor care și-au simțit clătinate afacerile, impunitatea, posibilitatea perpetuării statului oligarhic postcomunist”. Atenționând că, odată cu destrămarea Alianței pentru Justiție și Adevăr, acest tip de reacție a fermentat „o criză politică”, ei au sprijinit, de asemenea, obiectivele declarate ale lui Băsescu de a elimina corupția și de a acorda publicului deschiderea arhivelor poliției secrete comuniste, Securitatea. Alți semnatari ai scrisorii au inclus pe: Gabriel Liiceanu, Sorin Ilieșiu, Mircea Mihăieș, Dan C. Mihăilescu, Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Horia-Roman Patapievici, Șerban Rădulescu-Zoner, Andrei Oișteanu, Ruxandra Cesereanu, Dan Perjovschi, Alexandru Zub, Virgil Nemoianu, Adriana Babeți, Livius Ciocârlie, Andrei Cornea, Sabina Fati, Florin Gabrea, Andrei Pippidi, Dan Tapalagă, Sever Voinescu, Florin Țurcanu, Hannelore Baier și Traian Ungureanu.

În ianuarie 2007, Rebengiuc și Perjovschi au discutat despre problemele politicii culturale, protestând împotriva Centrului de producție a cinematografiei: împreună cu actorul Florin Piersic Jr, regizorul Radu Afrim și criticii Mihai Chirilov, Alex Leo Șerban, Marius Chivu și Daniel Cristea-Enache, au susținut o petiție online care a condamnat instituția pentru decizia de a acorda finanțare proiectelor controversatului regizor Sergiu Nicolaescu și pentru faptul că nu a finanțat tinerii regizori apreciați internațional precum Cristi Puiu și Thomas Ciulei. Trei ani mai târziu, în cadrul Festivalului de Film Transilvania, Rebengiuc a fost vocea care a exprimat un protest public al profesioniștilor din domeniul cinematografiei împotriva proiectului de lege al lui Nicolaescu, care viza modificarea criteriilor de finanțare publică pentru filme. Protestul lor, denumit „Proclamatia de la Cluj”, a obținut sprijinul regizorului german Wim Wenders.

Rebengiuc a fost, de asemenea, purtătorul de cuvânt al unei campanii lansate de Realitatea TV în 2009 și intitulată „Noi vrem respect”. Scopul acesteia era schimbarea moralei și atitudinilor românilor. Într-un film promoțional care stă la baza campaniei, Rebengiuc a afirmat că a simțit solidaritatea cu viziunea Realitatea TV, fiind motivat în această privință de ceea ce a văzut ca o scădere generală a standardelor în societatea românească. Participarea sa la proiect a fost subiectul criticilor: unii comentatorii au susținut că postul folosea sloganul în bătălia politică care a condus la alegerile din 2009, reflectând astfel opțiunea patronului televiziunii, Sorin Ovidiu Vântu pentru partidele și sindicatele anti-Băsescu.

Jurnalistul și academicianul Bogdan Iancu, care a intrat într-o polemică cu Realitatea cu privire la chestiunea sprijinului politic ascuns, a sugerat că a existat un contrast între poziția lui Rebengiuc din timpul Revoluției (episodul hârtiei igienice) și credibilitatea lui împrumutată pentru „manipularea inteligent ambalată în discursul suav al responsabilității sociale”. În contrast, scriitorul Cezar Paul-Bădescu a găsit campania „laudabilă”, descriind-o ca începutul unei „revoluții morale” și crezând că rolul lui Rebengiuc a fost „ca de obicei, extraordinar”, dar observând că Realitatea nu a reușit să mențină jurnalistic standardul pe care îl promovează implicit.

În 2017, actorul în vârstă de 84 de ani a transmis mesaje de susținere manifestanților care au protestat față de proiectul PSD-ALDE de modificare a Codului penal și grațierea unor pedepse: „Vreau să le spun că-i iubesc foarte tare, le admir determinarea și regret că nu pot să fiu alături de ei, vârsta nu-mi permite, nu pot să stau multă vreme în picioare și din cauza asta nu sunt prezent și eu acolo, pentru că altfel aș fi fost acolo, așa cum am mai fost de-atâtea ori, în alte ocazii. Îi iubesc din suflet și le urez tărie, forță și determinare. Până la capăt”.”

Premii

  • 1976: Premiul ACIN pentru interpretare masculină în Tănase Scatiu
  • 1987: Premiul ACIN pentru interpretare masculină în Moromeții și Pădureanca
  • 1988: Premiul Costinești pentru interpretare masculină în Moromeții
  • 1992: Premiul UCIN pentru interpretare masculină în rol secundar în Balanța
  • 2003: Premiul UNITER pentru întreaga activitate
  • 2004: Premiul de Excelență acordat de TIFF
  • 2004: Premiul special al juriului de scurtmetraj Anonimul pentru Un cartuș de Kent și un pachet de cafea și Boborul
  • 2009: Premiul UNITER pentru Cel mai bun actor în spectacolul Moartea unui comis voiajor
  • 2010: Premiul TIFF pentru cea mai buna interpretare în Medalia de onoare
  • 2010: Premiul UCIN pentru interpretare masculină în Medalia de onoare
  • 2011: Premiul Gopo Cel mai bun actor în rol principal pentru Medalia de onoare
  • 2013: Trofeul UCIN 50 de ani
  • 2014: Premiul de Excelență acordat de UNITER, 2014
  • 2014: Premiul Gopo Cel mai bun actor în rol principal pentru Câinele Japonez
  • 2014: Trofeul de excelență la Festivalul Internațional de Film Comedy Cluj
  • 2015: Premiul Academic acordat de UCIN
  • 2017: Premiat pentru ”Talent și verticalitate”, la Gala News.ro

Distincții

  • A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[50]
  • 2008: Doctor Honoris Causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografie (UNATC).[51]
  • La 18 octombrie 2017 a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler.[52]
  • Decorația „Nihil Sine Deo” din partea regelui Mihai I

Roluri în teatru

  • Dincă – Bălcescu de Camil Petrescu, regia Aura Buzescu (1955)
  • Petre – Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu, regia Aura Buzescu (1955)
  • Al doilea plutonier – Tragedia optimistă de Vsevolod Vișenski, regia Ion Cojar, Aura Buzescu, Vlad Mugur (1955)
  • Contele Almaviva – Bărbierul din Sevilla de Pierre Beaumarchais, regia Vlad Mugur, Teatrul Național Craiova (1956)
  • Jack Worthing – Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde, regia Vlad Mugur, Teatrul Național Craiova (1956)
  • Jim Curry – Omul care aduce ploaia de R. Nash, regia Liviu Ciulei (1957)
  • Pierre – Nebuna din Chaillot de Jean Giraudoux, regia Liviu Ciulei (1957)
  • Walter Lee – Un strugure în soare de Lorraine Hansberry, regia Lucian Pintilie (1961)
  • Orlando – Cum vă place de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei (1961)
  • Voghin – Copiii soarelui de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei și Lucian Pintilie (1961)
  • Bolkonski – Război și pace de E. Piscator, după Lev Tolstoi, regia Dinu Negreanu (1962)
  • Stanley – Un tramvai numit dorință de T. Williams, regia Liviu Ciulei (1965)
  • Brutus – Julius Caesar de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei (1968)
  • Kurt – Play Strindberg de Fr. Durrenmatt, regia Radu Penciulescu (1971)
  • Higgins – Pygmalion de G. B. Shaw, regia Moni Ghelerter (1974)
  • Bubnov – Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei (1975)
  • Caliban – Furtuna de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra București, 1978
  • Tipătescu – O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei (1979)
  • Astrov – Unchiul Vania de Anton Pavlovici Cehov, regia Alexa Visarion (1985)
  • Fundulea – Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, premiul UNITER (1991)
  • Oratio – Teatrul comic de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete (1992)
  • Goering – Mephisto de Horia Garbea după K. Mann, regia Alexandru Darie (1993)
  • Pelasgos – Danaidele după Eschil, regia Silviu Purcărete (1995)
  • Alfred – Vizita bătrânei doamne de Friederich Durrenmatt, regia Felix Alexa 1993)
  • Dodge – Copilul îngropat de Sam Shepard, regia Cătălina Buzoianu, premiul UNITER (1996)
  • Pierre de la Manque – Petru de Vlad Zografi, regia Cătălina Buzoianu (1998)
  • Lear – Regele Lear de William Shakespeare, regia Dragoș Galgoțiu (1999)
  • Marat – De Sade de Peter Weiss, regia Silviu Purcărete (2000)
  • Claudius – Hamlet de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra București, 2000
  • Serebreakov – Unchiul Vania de Anton Pavlovici Cehov, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra București, 2001
  • Fetisov – Colonelul Pasăre de Hristo Boicev, regia Alexandru Dabija,Teatrul Bulandra București, 2001
  • Jevakin – Căsătoria de Gogol, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra București, 2003
  • Victor Rebengiuc – Top Dogs (Șomeri de lux) de Urs Widmer, regia Teodora Herghelegiu, Teatrul Arca București, 2004
  • Tatal- Șase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra București, 2005
  • Preobrajenski – Inimă de câine de Mihail Bulgakov, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul National I. L. Caragiale, 2005
    premiul UNITER (2005)
  • Domnul Rice – Molly Sweeny de Brian Friel, regia Alexandru Dabija, Teatrul Bulandra București, 2006
  • Monsieur Jourdain/Domnul Jurdănescu – Burghezul gentilom după J.B.P. Moliere, regia Petrică Ionescu, Teatrul Național I. L. Caragiale, 2006
  • Joe Keller – Toți fiii mei după Arthur Miller, regia Ion Caramitru, Teatrul National I. L. Caragiale, 2009
  • Regele – Regele moare după Eugen Ionescu, regia Andrei și Andreea Grosu, Teatrul National I. L. Caragiale, 2017

Filmografie

  • Mîndrie (1956)
  • 1 Aprilie (1958) – Misu
  • Furtuna (1960)
  • Darclée (1961)
  • A fost prietenul meu (1961)
  • Omul de lînga tine (1961)
  • Poveste sentimentală (1961)
  • Cinci oameni la drum (1962)
  • Pisica de mare (1963)
  • Pădurea spânzuraților (1964), regia Liviu Ciulei (film premiat la Cannes 1965) – Bologa
  • Nay-dalgata nosht – Cea mai lunga noapte (1967)
  • Ifigenia în Taurida (1967)
  • Regizorul (1968) – el insusi
  • Surorile Boga (1968)
  • Cadou (1969) (TV)
  • Castelul condamnaților (1969) – Vasiliu
  • Ofițerul recrutor (1969) – Capitanul Plume
  • Cazul Pinedus (1970)
  • Diavolul și bunul Dumnezeu (1970)
  • Conspirația (1972) – Horia Baniciu
  • Trenul blindat (1972
  • Zestrea (1972)
  • Ziariștii (1972) – Pamfil
  • Departe de Tipperary (1973) – legionarul Horia Baniciu
  • Șapte zile (1973)
  • Dimitrie Cantemir (1973)
  • Zidul (1974) – Ofiter SS
  • Capcana (1974)
  • Pescărușul (1974) – Boris Trigorin
  • Mușchetarul român (1975) – La Mare
  • Scrisori apocrife’ (1975)
  • Tănase Scatiu (1976), regia Dan Pița – Tanase Sotirescu zis Scatiu
  • O scrisoare pierdută (1977) – Stefan Tipatescu
  • Uitarea (1977)
  • Cianura și picătura de ploaie (1978)
  • Buzduganul cu trei peceți (1978) – Mihai Vitezul
  • Profetul, aurul și ardelenii (1978) – Profetul Ezekiel Waltrope
  • Doctorul Poenaru (1978) – Doctorul Mitica Poenaru
  • Omul în loden (1979) – Dan Stamatiad
  • Punga cu libelule (1980) Regia: Liviu Ciulei (1979) – el insusi
  • Un echipaj pentru Singapore (1981) – Grigore Olteanu
  • De ce trag clopotele, Mitică?, regia Lucian Pintilie (1981) – Iancu Pampon
  • Înghițitorul de săbii (1981)
  • Ștefan Luchian (1981)
  • Orgolii (1982) – acad.prof.dr. Ion Cristian
  • O scrisoare pierdută (spectacol TV, 1982) – Ștefan Tipătescu
  • Faleze de nisip (1983), regia Dan Pița
  • Dreptate în lanțuri (1983)
  • Încrederea (1984)
  • Piciu (1985)
  • Padurea (1986) – Iorgovan Sr.
  • Pădureanca (1987) – Busuioc
  • Punct și de la capăt (1987)
  • Moromeții (1987) – Ilie Moromete
  • Secretul armei secrete (1988) – Împăratul
  • Stâlpii societății (1988)
  • Moartea unui artist (1991) – sculptorul Manole Crudu
  • Marea sfidare (1989)
  • Balanța, regia Lucian Pintilie (1992) – primarul satului
  • Cel mai iubit dintre pământeni (1993) – sef de cadre
  • Prea târziu, regia Lucian Pintilie (1996)
  • Spitalul special (1996) – Directorul spitalului Burlacu
  • Omul zilei (1997)
  • Cortul (1998) – Marcu
  • Terminus paradis (1998) – Grigore Cafanu
  • Viata de câine (1998) – lectura comentariului
  • Kínai védelem /Apărarea chineză (1999)
  • Transilvania. Istorie, legenda si mister (2001) – narator
  • Tandrețea lăcustelor (2002) (TV) – Jorj
  • Niki Ardelean, colonel în rezervă, regia Lucian Pintilie (2003) – Niki Ardelean
  • Raport despre starea națiunii (2004)
  • Un cartuș de Kent și un pachet de cafea (2004) – tatal
  • Boborul (2004)
  • Hacker (2004) – Dl. Codrescu
  • Marele jaf comunist (2004) – lectura
  • Tertium non datur (2005) – general român
  • După ea (2006) – Nea’ Petrica
  • La urgență, serial TV (12 episoade, 2006-2007)
  • Cu un pas înainte (2007) – Paul Steiner (5 episodes, 2007)
  • Youth Without Youth / Tinerețe fără tinerețe (2007)
  • Nunta mută (2008)
  • La nouvelle vague du cinema roumain / Noul val din filmul românesc (2008) – el însuși
  • Contra timp (2008) – procuror șef Iacob
  • Contra timp 2 (2009) – Iacob
  • Medalia de Onoare, regia Peter Călin Netzer (2009) – Ion I. Ion
  • Deasupra tuturor (2009), dublaj de voce
  • Fotografia (2010)
  • Marți, după Crăciun (2010) – Nucu
  • Tatăl fantomă (2011)
  • Câinele japonez (2013), regia Tudor Cristian Jurgiu
  • Cu lapte, fără zahăr (scurtmetraj) (2014), regia Răzvan Macovei și Andrei Florescu[53]
  • Mecanica nostalgică a întâmplărilor (2014) – Pensionarul
  • Aferim! (2014) – meșterul Stan Paraschiv
  • Deschide ochii (2015), serial TV – Horia Barbu
  • Octav (2017) – Spiridon
  • Charleston (2017) – tatăl Ioanei

Sursa Wikipedia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s